,,Pe la noi , daca vrem sa cunoastem oameni si locuri , cel mai nimerit ar
fi sa ascultam cintecul...cintecul care aduna si doruri si dureri si ca intr-o
poveste de demult se impleteste cu fosnetul padurii si murmurul de izvor...Ati
auzit desigur de padurile de liliac de la Ponoare
, de acea stinca uriasa pe care localnicii n-au incetat niciodata s-o
denumeasca "Podul lui Dumnezeu" , adevarate
minuni linga care inima oamenilor , bogatia de culori a costumelor pastrate
inca in lada de zestre a sufletului precum si el , cintecul , ne face sa
credem ca am ajuns la Poarta Raiului.
Petrica Mitu Stoian
ne invita intr-acolo si ne aminteste ca a fost o vreme cind la sarbatorile
din muntii Mehedintiului cintau rapsozi vestiti
- Victor Pirvanescu (Mosu'
de la Cernavirf) , Lena Vusescu si
celebra Domnica Trop - in fiecare an apareau
doua-trei voci , doua-trei interprete care ajungeau vedete in cele mai mari
festivaluri folclorice pe plan national... Angelica
Stoican , Maria Rachiteanu - Voicescu si
urmasele lor Niculina Stoican ,
Mariana Dragut , Anica
Gantu , Elena Mimis-Tranca , neuitatul
trompetist Constantin Gherghina si Gheorghe al
nostru - Gheorghe Rosoga.
Intr-o astfel de lume dominata de atitea
valori inzestrate de Dumnezeu cu glas dar si cu aleasa frumusete sufleteasca
, Petrica a aparut tirziu. A obtinut si el
multe premii mari in festivaluri nationale , a cunoscut consacrarea avind
prilejul de a debuta la televiziunea nationala , in emisiunea "Tezaur
Folcloric" . I-a cucerit pe oameni cu glasul acela molcom , dar
barbatesc , cu vorba indulcita ca-n Banat , care da parca mai multa
frumusete textelor , cu melodiile de joc de la munte.
"Eu am fost copil sarac
Prin munca m-am ragicat"
Asa incepea cintecul , asa incepea si
povestea lui cu vrebe simple pe care orice om le leaga cu gindul spre urmasi.
Dornic de succes si om fiind a mai cintat si melodii ieftine , dar incet ,
incet , si-a revenit si a inceput sa aleaga. A aflat ce e valoarea adevarata
si inca mai are de aflat , in cintec si in lume... Cind esti mereu in vazul
tuturor , nimic nu se iarta !
Pentru omul acesta de la munte a contat
foarte mult ca de citiva ani buni face parte din garnitura de elita a
Ansamblului Profesionist "Doina Gorjului" din
Tirgu-Jiu ... Aici (...) a invatat sa aleaga , sa urmareasca cu mare atentie
si calitatea acompaniamentului... Invinge gustul si bunul simt al omului de
la munte. O dovada ? Acea suita de refrene a creatiei prin care in momentele
lui de succes , in spectacole , Petrica Mitu Stoian
ne aminteste noua , iubitorilor de folclor acele nume care de-a lungul
anilor au adus pe scena "fala Mehedintiului" ,
nu intimplator acum una din zonele cele mai apreciate de public.
Ii cinta pe toti , pentru ca sint ai lui si
nu-i uita... ca orice om de la munte. O creatie care ofera ascultatorului
imaginea zonei in toata complexitatea ei , sa ramina in luminile scenei ,
intre aplauze si flori , nu in forfota si umbra culiselor"